Situl de la Uroi – Sigheti a fost descoperit în anul 2011, cu ocazia cercetărilor arheologice preventive determinate de construirea „Variantei de ocolire Deva – Orăştie la standard de autostradă, jud. Hunedoara”. Majoritatea complexelor (locuinţe, gropi cu diferite destinaţii) au aparţinut epocii mijlocii a bronzului (cultura Wietenberg). Vasul în formă de pasăre este unul dintre cele mai interesante artefacte descoperite în aşezare. A fost descoperit fragmentat, în complexul 143, o groapă de dimensiuni medii. Forma vasului reproduce silueta unei păsări de apă, partea posterioară a acesteia fiind gura vasului, iar partea ventrală a acesteia reprezentând fundul vasului. Capul păsării este stilizat, iar pe partea dorsală se află o toartă în bandă, plasată central.
Întregul corp al păsării este ornamentat prin tehnica inciziei şi incrustaţiei. Buza vasului este delimitată printr-o linie continuă, iar pe exteriorul ei se găsesc linii paralele, dispuse perpendicular pe cea anterioară. Pe corpul vasului, decorul este împărţit în registre, dispuse în lungul piesei, respectând o simetrie faţă de linia mediană a acesteia. Pe spate, cele trei registre sunt delimitate prin linii simple, constând într-o înlănţuire de romburi, spaţiile triunghiulare dintre ele fiind umplute cu haşuri. Pe laterale se află câte un registru constând în benzi spiralice înlănţuite, în număr de trei, pe o parte şi două pe cealaltă. Pe unele porţiuni se mai păstrează urmele incrustaţiei, realizate cu o pastă albă. Vasul a fost întregit.
Piesa se înscrie în rândul vaselor în formă de păsăre, destul de frecvente şi variate în epoca bronzului. În această perioadă, găsim destul de numeroase reprezentări ale păsării, sub diferite forme: vasele de tip askos, vase ornitomorfe, capete de păsări ca protome de vase, zurgălăi, păsări reprezentate sub forma unor cărucioare miniaturale, figurine.
Păsările au avut bogate semnificaţii în ansamblul mitologiilor şi credinţelor străvechi. Ca păsări călătoare, sunt asociate reînnoirii naturii. Datorită capacităţii lor de a zbura, ele au fost considerate agenţi de legătură între cer şi pământ, între pământeni şi zei, între lumea aceasta şi cea de dincolo. Abilitatea păsărilor de a zbura spre ceruri poate evoca ideea de libertate, iar păsările puteau să reprezinte şi sufletul uman eliberat, după moarte, din corp. Păsările de apă au jucat, în mod special, un rol important, deoarece aveau atât abilitatea de a zbura, cât şi de a înota, iar prin aceasta reprezentau legătura dintre apă şi aer.
Pentru Bazinul Carpatic, existenţa unui cult legat de păsări poate fi observat în întreaga perioadă a epocii bronzului, continuând chiar şi în perioada următoare.
Nu putem omite nici faptul că, datorită poziţiei aşezării, în proximitatea cursului de apă al Mureşului, locuitorii de aici erau obişnuiţi cu prezenţa păsărilor de apă. Este posibil ca una dintre acestea să fi servit drept model olarului care a confecţionat vasul în discuţie. Când apele deveneau învolburate, anunţând posibile inundaţii, aceste păsări dispăreau privirilor. Aşadar, prezenţa lor însemna linişte, iar absenţa lor pericol, motiv pentru care importanţa lor a depăşit nivelul de sursă potenţială de hrană. Pasărea a putut deveni, astfel, un mesager al spiritelor naturii şi a cărui prezenţă, chiar şi imortalizată în lut, avea conotaţii benefice pentru comunitate.
Probabil era un vas destinat diferitelor lichide, aşa cum au fost interpretate majoritatea vaselor ornitomorfe aparţinând epocii bronzului, fiind utilizat în cadrul săvârşirii anumitor ritualuri, incluzând şi libaţii. Datorită formei lui, considerăm că era folosit mai degrabă pentru scos lichide, din recipiente mai mari şi turnat, decât pentru băut.
Text şi foto: Bodó Cristina, Marc Antoniu
