Este trecut de 70 de ani, dar nu-i dai mai mult de 55. Un om simplu, modest, calm, cu dragoste de natură şi semeni. Acesta ar fi portretul sumar al unuia dintre primii salvamontiști din judeţul Hunedoara, Avel Ritişan, sau „Pif” cum îl cunoaşte toată lumea din Retezat, acolo unde se află, şi acum, alături de colegii mai tineri din Serviciul Public Salvamont.
Dragostea sa pentru munte a trecut graniţele României şi a ajuns până la colegii lui salvamontişti din Italia. În anul 2005, aceştia au decis să-i acorde trofeul „Targa de Argint”, o distincţie pe care o primesc doar cei care au contribuţii deosebite în activităţile de salvare sau în cele umanitare.
„În anul 2005 am avut cinstea de a primi trofeul „Targa de Argint”, cea mai înaltă distincţie oferită de salvamontiştii italieni. Aceştia au apreciat activitatea pe care am desfăşurat-o ca salvamontist şi alpinist. După ce am primit trofeul, sunt invitat, în fiecare an, la festivităţile organizate în Italia”, a explicat Avel Ritişan.
Modest, a omis să ne spună că trofeul este unul dintre cele mai importante şi râvnite în branşa salvatorilor montani. Iar valoarea sa deosebită este dată de faptul că între cei premiaţi se află personalităţi de talie mondială, cum sunt Papa Ioan Paul al II-lea şi liderul spiritual din Tibet, Dalai Lama.
Puţini ştiu că Avel Ritişan a făcut parte din primele echipe ale expediţiilor româneşti în Munţii Himalaya. „În prima expediţie, din anul 1985, am fost şapte români, iar în a doua, din 1988, am fost 12 alpinişti de la noi din ţară. În ambele expediţii a fost frumos, a fost periculos, dar impresiile cu care am rămas sunt formidabile”, şi-a adus aminte Pif.
„Pif” a făcut parte din prima echipă de salvamontişti înfiinţată în anul 1970, iar de atunci îşi desfăşoară activitatea în Masivul Retezat. Pasiunea pentru munte şi-a descoperit-o însă mult mai devreme, atunci când a început să practice alpinismul, în 1958, atunci când era doar un puşti de 18 ani.
Avel Ritişan continuă şi acum activitatea de salvamontist, pentru că experienţa acumulată este extrem de preţioasă pentru colegii săi mai tineri, mai ales în sezonul de iarnă. A intrat în contact cu mulţi turişti, iar acest aspect constituie un avantaj.
„Se cunoaşte o îmbunăţire a comportamentului turiştilor români pe munte, asta poate şi datorită măsurilor care s-au luat în zonele care s-au creat parcuri naţionale. Atât salvamontiştii, cât şi rangerii au reuşit să schimbe, în bine, obiceiurile turiştilor care urcă pe munte”, a concluzionat salvamontistul.
Felicitari ca mai scrieti si despre oameni adevarati. Sincer, m-am saturat sa tot aud vorbindu-se de toate siliconatele, violatori si alte specii de-astea.
Un om deosebit. Il cunosc si eu si pot spune ca asemenea oameni mai rar. M-am bucurat citind articolul. Felicitari redactiei si multa sanatate lui Pif
L-am cunoscut pe dl Pif in imprejurari de care imi aduc aminte din tinerete. Eram student si mi-am rupt piciorul pe o poteca din Retezat, unde am alunecat. M-a luat cu alti colegi de-ai lui si m-a transportat, numai ei stiu cum, pana la o ambulanta. Va multumesc.