Mare lucru nenicule cu tehnica asta! Şi cu recalificarea sau policalificarea. Iar despre datu’n ghioc ce să mai zici!!! N-ar fi reintrat ea, dispăruta Elodia, în atenţia publică de nu era pe aproape o clarvăzătoare ce-a întrebat-o pe unde mai suferă şi unde se află. Dar, poate că vă întrebaţi care-i legătura dintre tehnică, datu’n ghioc şi calificare? Poate că nu-i nici una, poate nu-i nicio logică.Dar, stația așa: pe la noi sau pe aiurea toate au legătură, noimă sau logică? Aţi asistat de-a lungul anilor la tot felul de idei ce s-au aplicat, cu sau fără rost,iar cobaii au fost poporenii. Că după atâta amar de idei am ajuns săracii europei. Şi asta au zis-o bancherii mondiali, nu fitecine. La cum o duce marea majoritate, pentru Romania, Europa se scrie cu litere mici ca să fie în ton cu veniturile.
De unde până unde şi titlul? Ei bine, am trecut zilele astea pe la „clubul agricultorilor lăsaţi la vatră” unde zilnic îşi iau cafeluţa o parte dintre cei ce odată au condus destinele unor instituţii, firme sau întregi sectoare agricole. Şi cei care îi cunosc zic că n-au condus rău. Cine ştie? Poate au dreptate, ori i-au ajutat şi vremurile. Mai normale, mai aşezate, pentru ţară,vatră şi pământ. Subiectul zilei (poate nu știți dar au zilnic întâlniri ”tematice”) era ultima idee-găselniţă a cuiva de la ministerul ce se ocupă de agricultură şi din când în când şi de agricultori. Oamenii ziceau că cineva de acolo de sus a cugetat şi a cugetat şi a prorocit: preoţii să se ocupe de propaganda agricolă, să facă instruirea oamenilor cum să se asocieze, cum să ia subvenţii, fonduri europene şi alte alea. Tot careva din”clubul rezerviştilor agricoli” şi-a dat acordul: ”E foarte bine aşa,că doar agronomi nu mai sunt în România. Au avut unii grijă să-i împrăştie sau i-a împrăştiat numărul anilor, viaţa şi vremurile”. Un al încărunţit de zilele şi anii lumină lucraţi pe tarlale era de părere că implicarea preoţilor ar fi bună, pentru că oamenii au încredere în ei. Au urmat alte şi alte pledoarii. Ca la orice dezbatere democratică. Argumentat! Discuţia se încingea pe măsură ce timpul trecea,cu păreri pro şi contra. Şi stiau oamenii aceia ce ziceau. Nu oricine poate face 5000 de kile de grâu la hectar, nici agronomia nu se face la Seminar!
I-am lăsat pe „veterani” să-şi termine pledoariile şi să dea verdictul, deoarece treburile mă chemau în altă parte.N-am aflat în acea zi judecata lor finală. Dar am plecat de la discuţie şi cu oarecari întrebări. E adevărat că „doctorii sufletelor”- preoţii sunt oameni de vază în sat şi cu rol binecuvântat în mângâierea şi vindecarea rătăciţilor de turmă, dar oare asta este menirea lor? Să predice despre cum să iei subvenţia la hectar sau proiectul pe măsura cutare? Sunt destule rele pe lumea asta şi sfiinţiile lor au avut pururi altă menire. Unde sunt şi ce fac atunci oamenii de la acele direcţii agricole, camere mai mult sau mai puțin agricole, APIA şi APDRP? Nu era mai bine să se rezolve cumva, într-un final problema Camerelor Agricole, instituții care în alte ţări au fost cele care au ajutat ţăranii să ia mai mulţi bani europeni? Dar, ce sa mai zic, poate or fi prea multe întrebări dintr-odată.
Poate avea dreptate unul din membrii clubului pomenit mai devreme când zicea: ”Există idei bune, idei rele, idei năstruşnice şi non-idei !”. O ultimă întrebare, cu voia dumneavoastră: oare în ce categorie se încadrează ultima idee de propagandă agricolă?
