Pentru a obţine o coroană cât mai echilibrată cât şi pentru a rodi, pomii necesită să fie dirijaţi prin tăieri pe tot timpul vieţii lor.
În cazul când pomii sunt lăsaţi să crească complet liber fără a se interveni prin tăieri, se formează coroane dezechilibrate, prea dese sau prea rare, cu ramuri de schelet insuficient de consolidate şi orientate necorespunzător în spaţiu, cu formaţiuni fructifere numeroase dar debile, pe care se obţin de obicei fructe mici fără valoare. Asemenea pomi intră foarte repede în declin.
Prin tăieri se urmăresc următoarele obiective:
- Formarea unui schelet suficient de solid cu ramuri repartizate în mod echilibrat în spaţiu conform sistemului de coroană adoptat.
- Garnisirea cât mai uniformă a acelui schelet cu ramuri de semischelet şi de rod
- Îmbunătăţirea regimului de lumină în coroană
- Grăbirea intrării pe rod a pomilor
- Realizarea şi menţinerea unui raport favorabil între procesele de creştere şi de fructificare, corespunzător perioadelor de vârstă, soiului şi portaltoiului folosit
- Menţinerea coroanei pomilor, după ce au fost formate, la un volum optim necesar atât pentru efectuarea lucrărilor în mod mecanizat cât şi realizarea unor producţii constante de fructe de calitate superioară
La pomi se deosebesc două categorii de ramuri, după funcţia care o au în coroană şi anume: ramuri vegetative ce formează scheletul şi semischeletul pomilor şi ramuri fructifere specifice pentru fiecare specie pomicolă.
Prin tăiere se efectuează scurtări sau suprimări de ramuri şi lăstari. O ramură este considerată ca fiind de ordinal I când se află înserată direct pe axul pomului, cele de ordinal II sunt inserate pe cele de ord. I, s.a.m.d. Cu ajutorul tăierilor se poate controla şi dirija garnisirea ramurilor de schelet şi semischelet şi reglarea rodului prin anumite lucrări făcute în cazul ramurilor fructifere. De asemenea, se poate limita extinderea pe orizontală şi pe verticală a coroanei pomilor, se poate rări şi corecta o coroană defectuos conformată. Tot prin tăieri se pot regenera pomii îmbătrâniţi aducându-i din nou în stare de a produce fructe.
Epocile de efectuare a tăierilor la pomi pot fi mai multe. De obicei tăierile se fac în perioada de repaus a pomilor, adică începând din toamnă după ce au căzut frunzele şi până în primăvară când începe din nou vegetaţia. Mai sunt apoi tăierile ce se fac în timpul perioadei de vegetaţie, mai precis când s-a terminat primul val de creştere intensivă a lăstarilor. Aceasta corespunde calendaristic cu sfârşitul lunii iunie, putându-se prelungi până către a II-a decadă a lunii iulie.
Tot în această perioadă se poate efectua palisatul ramurilor de schelet şi legatul lor în caz când pomii se conduc pe spalier.
În practică, tăierea pomilor se concretizează prin efectuarea unor operaţii destul de variate, însă foarte importante prin efectul lor asupra creşterii şi rodirii pomilor.
Ţinând seama de scopul urmărit în diferitele perioade de vârstă ale pomilor, lucrările cunoscute sub denumirea de tăieri la pomi, se pot împărţi în două grupe mari:
- Tăieri de proiectare şi de formare a coroanei care se fac în primii 4-5 ani după plantare, avâd ca obiectiv principal formarea elementelor de schelet şi semischelet, în raport de forma de coroană adoptată, precum şi de a favoriza formarea primelor ramuri de rod
- Tăieri de întreţinere şi de fructificare, care se fac în perioada când pomii au intrat pe rod şi au drept scop de a menţine forma de coroană aleasă, de a preveni fenomenul de îndesire a coroanei, precum şi o reîntinerire periodică a semischeletului şi a formaţiunilor de rod. Aceste tăieri au şi rolul de a forma încărcătura de muguri floriferi, de a preveni periodicitatea de rodire şi a contribui la pomi să rodeasca an de an, dând fructe de calitate
Se mai folosesc deseori termenii de tăieri de corectare a coroanei şi tăieri de regenerare.Acestea se fac numai în cazuri cu totul speciale şi numai atunci când coroanele pomilor nu au fost conduse prin tăieri adecvate.
