Nu vă speriaţi.România nu are 80 de milioane de locuitori.Asta ar mai lipsi,după ce mulţi de-abia o duc de pe o zi pe alta.România este ţara care poate hrăni 80 de milioane de oameni. Asta se va întâmpla doar dacă agricultura va fi aşezată la locul meritat.Căci la urma urmelor toţi trebuie să ne hrănim.
De aceea agricultura trebuie să devină o prioritate a politicii româneşti,să nu rămână doar o acţiune declarativă,folosită adesea la nevoie.
Desigur sunt multe priorităţi.Şi sănătatea,şi învăţământul,şi cultura…şi…şi..Toate sunt importante.Atunci însă când ai bani puţini te gândeşti să-i împarţi acolo unde e mai important,unde „arde”.
Nu credeţi că, într-un târziu ar trebui creată o strategie naţională pentru agricultură? Şi care să şi fie aplicată?
Banii investiţi în producerea hranei s-ar regăsi în copii, tineri şi maturi sănătoşi. Oricare naţiune îşi doreşte oameni sănătoşi,educaţi,cultivaţi.
De la acest adevăr trebuie pornit atunci când se face analiza priorităţilor şi trebuie să se stabilească dacă agricultura trebuie să fie,sau măcar să devină repede o prioritate.
S-a dovedit că banii investiţi în agricultură se întorc în „cămara”, numită produsul intern brut,nu se risipesc.
Că România poate hrăni 80 de milioane de oameni o spun şi specialiştii străini,de peste mări şi ţări.Au spus-o şi ai noştri, că slavă Domnului mai există încă specialişti de renume.Dar ce folos, din păcate nu au fost luaţi în seamă.
România continuă să rămână şi în agricultură ţara contrastelor.Puţină lume ştie că România deţine cea mai mare exploataţie din Europa,dar în acelaşi timp este ţara din Uniunea Europeană cu cele mai divizate exploataţii !
Câţi ştiu că ţara noastră are 4 milioane de mici fermieri care nu produc şomaj?Muncesc din greu să supravieţuiască dar nu întind mâna la bugetul de asigurări sociale.
Iată de ce aceşti oameni trebuie respectaţi,la fel ca şi cei care produc hrană din fermele mijlocii şi mari.Cei la care ar trebui să se gândească cineva,deoarece şi agricultorii noştri trebuie să beneficieze de acele drepturi ca şi confraţii mai bogaţi din Europa.Care au dreptul la asigurări sociale şi de sănătate,concedii şi pensii.Şi care primesc subvenţii de 500 de euro la hectar,nu de 200 ca la noi.
Ce-i de făcut? Multe,la care ar trebui să se gândească cei puşi să diriguiască aceste treburi.
Nu poţi hrăni 80 de milioane de oameni lucrând cu sapa,arând cu vaca şi asinul,pe câţiva ari şi cum o da Domnul.Care E milostiv şi dă de cele mai multe ori.Dar care ne şi mai „ceartă” câteodată, trimiţând câte o secetă ca cea de anul trecut,de se uită lumea lung la hambare şi la preţurile din galantare.În asemenea cazuri se iscă brusc o animaţie în zona strategiilor antisecetă,care strategie e apoi uitată parcă, după prima ploaie.
Şi atunci ce-i de făcut?
Cei 80 de milioane pot fi hrăniţi de o agricultură modernă şi competitivă,care să producă îndestul şi ieftin pentru oamenii ţării şi s-aducă bani mulţi din export.La această agricultură se ajunge cu finanţare,cu investiţii,cu irigaţii şi mecanizare,cu oameni instruiţi.
Totuşi când va deveni România ţara celor „80 de milioane”?
Poate răspunde cineva ?
