Măsura 141 „Dezvoltarea fermelor de semi-subzistenţă” a fost măsura de la baza fondurilor europene, fiind destinată să sprijine categoriile de ferme de nivel familial,să dea impulsul spre dezvoltarea durabilă şi de nivel mediu.Aceste categorii de exploataţii sunt majoritare în agricultura românească,multe familii supravieţuind de pe urma unor astfel de gospodării. Este cu adevărat această măsură importantă şi utilă pentru aceste categorii de producători agricoli? În ce măsură şi în ce condiţii îşi va arăta eficienţa acest tip de fond european? La aceste ‚întrebări şi la multe altele vom încerca să răspundem în acest episod şi în cele următoare,cu ajutorul unor fermieri aplicanţi,de-a lungul timpului.
Petrica Ioan din Ocişor a fost printre primii gospodari ai satelor care a indrăznit să „înfrunte” ceva ce părea de speriat la vremea aceea,proiectele europene.Se vede că a reuşit.Astăzi după câţiva ani de muncă şi frământări nu este gospodar care să-l întreacă pe Ioan Petrica în Ocişor şi împrejurimi.E drept familia lui e cunoscută în Vaţa şi până dincolo de Hălmagiu pentru hărnicia şi priceperea într-ale agriculturii.
În câţiva ani,nu mulţi,vreo trei, gospodarul devenit fermier european cu acte în regulă a reuşit să-şi tripleze suprafaţa de teren lucrată,să înmulţească şeptelul.Sunt astăzi 8 bovine şi 5 porcine în adăposturile de animale.N-ar fi putut face asta doar cu sapa şi coasa! A umplut curtea de maşini şi utilaje agricole,care i-au uşurat munca,au ajutat la creşterea producţiilor.Astăzi fermierul nostru de la Ocişor lucrează 9 hectare de teren,toate în arabil.Culturile de grâu,orz,ovăz, porumb,plante furajere arată foarte bine şi promit recoltă bogată.La ora discuţiei noastre, întreaga suprafaţă de porumb-2 hectare era intr-o foarte bună stare de vegetaţie.În bătătura ogrăzii se lăfăiau mândre,alături de tractor,sumedenie de utilaje,de la plug la semănătoare,de la remorca de dus gunoi,la grebla mecanică şi balotieră.Nici vacile n-au fost uitate.Un aparat de muls strălucea de curăţenie,mândru că şi-a făcut treaba,alături de adăpătorile automate şi aparatul de spălat şi igienizat ugerele vacilor.
Dar să dăm ceasul înapoi şi să vedem cum a fost începutul.
-Când a început cu adevărat dezvoltarea agriculturii,în exploataţia dumneavoastră?
–Aş spune că în urmă cu 3-4 ani.Atunci am avut norocul să particip la un proiect organizat de programul american Heifer.Pe vremea aceea aveam doar 3 hectare şi jumătate de teren,2 vaci,nici un porc.Mai aveam un tractor,un plug şi un disc.Am primit multe de la aceste proiecte.Prima dată o junincă de calitate,bună de lapte,cum n-am avut niciodată în gospodărie.Apoi după ce am dat şi eu „darul” mai departe, adică o viţea frumoasă de 12 luni altui participant,am avut norocul să mai obţin 5 produşi de la Heifer care astăzi constituie baza fermei mele de vaci pentru lapte.Sunt foarte mulţumit de ce am primit de la proiectul Heifer.Poate nu aveam ocazia să cresc aşa rasă.În sat nu există vaci aşa bune ca ale noastre. Am mai primit furaje şi materiale de construcţie.Cu furajele am crescut producţia de lapte,iar cu materialele de construcţie mi-am amenajat o platformă betonată pentru gunoi şi am modernizat lăptăria.Apoi am participat la instruirile asociaţiei şi proiectului Heifer,unde ingineri cu experienţă şi har ne-au deschis ochii cum ase zice,spre ceeace la început nici nu visam.Adică să facem un proiect cu bani europeni,să modernizăm ferma.
-Deci după aceea a urmat proiectul la Măsura 141.Cum ai aflat despre aceste fonduri,cine te-a ajutat?
-După cum v-am spus,la întâlnirile asociaţiei şi instruirile din cadrul proiectelor Heifer noi discutam şi aflam ultimele noutăţi.Aşa am auzit că încep fondurile europene.Domnul inginer Paulin Budău care se ocupa la nivel local de proiectul de la Vaţa mi-a zis că să încerc şi eu un proiect 141. La început m-am cam codit,dar apoi am zis să încerc. Aşa am făcut acest proiect şi cu banii primiţi am mai luat utilaje,semănătoare,greblă,balotieră,remorcă de gunoi,instalaţie de ierbicidat.În 2011 am cumpărat aparat de muls şi dacă aveam ce-mi trebuie şi lucrul o devenit mai uşor.Am mai cumpărat pământ,am dublat numărul de vaci,am mai cunpărat şi nişte porci.Am început şi modernizarea la camera de lapte şi merg înainte.Ţi-e mai mare dragul să lucri acum.Intru în grajd dar nici nu se cunoaşte,datorită curăţeniei.
-A fost greu cu toate astea?Văd că v-aţi mărit şi modernizat şi grajdul?
-Acum, am zis în sinea mea că tot trebuie să muncesc.Nu mi se mai pare greu. Dar a fost! Poate a fost mai complicat.Erau nopţi în care mă trezeam şi mă gândeam cum să fac una ori alta! Pentru mine Măsura 141 este o măsură de încurajare. Astfel am continuat investiţiile şi am mărit ferma.Pe lângă asta,asociaţia şi Heifer au venit cu materialul seminal subvenţionat şi de la cei mai buni tauri din ţară.Şi cu ajutorul lui Vasile tehnicianul cu însămânţarea mă gândesc că în curând o să am cele mai bune vaci de lapte din comună.Vreau să-l întrec şi pe Milu Încău care-i ăl mai bun,dar mai am până atunci.Am mare noroc cu fiul Mirel, ce poartă mare drag de agricultură şi care mă ajută mult.Chiar şi ăl mic,nepotul de 13 ani îmi dă o mână de ajutor.El îi cu sectorul brânzărie, că tare-i priceput.Acolo face şcoală cu bună-sa,că ea e şefa la sectorul de preparare.
-Lapte mult,brânză de calitate,mă gândesc că şi clienţii care cumpără la piaţă sunt mulţumiţi.Asta se poate vedea şi din faptul că după modernizarea grajdului,casa de locuit capătă „straie” noi.Ce urmează?
-Am ajuns,zic eu, la un nivel optim.Dacă aş avea piaţă aş creşte 15 vaci.Ar fi bine dacă ne-ar lua laptele la o fabrică,cu un preţ bun.Cheltuim mulţi bani pe cursă până la piaţa de la Brad.Unde n-ar fi rău să se mai îmbunătăţească condiţiile.Aşa cum e pe la Deva.Că iarna e un frig şi un curent! Nu zic cu păcat,preţul la piaţă e bun,am clienţi fideli,că am marfă de calitate.Pensia pe care o am o fost cu mult întrecută de veniturile din agricultură.Totuşi îi musai să îmi iau un tanc de răcire şi poate şi o crintă nouă…
L-am lăsat pe Ioan Petrica liniştit,cu gânduri de viitor, fiind bucuros că mergând pe urmele Măsurii 141 am găsit oameni harnici, gospodari şi care au reuşit în ceeace şi-au propus.
Vor urma şi alţii.Fiţi pe aproape!
