Mi-l amintesc din anii dintâi, când l-am cunoscut prima dată.E ceva vreme de atunci,căci şi timpul parcă zboară.Păşea oarecum cu sfială, era un tânăr înalt şi subţirel.Cristian Cioară este numele lui,pentru prieteni şi cunoscuţi Cristi..Erau anii când doar se povestea despre fondurile europene, mult înainte de SAPARD.
– Aţi putea să mă ajutaţi şi pe mine cumva?
– Dar de unde vii,c e ai vrea să faci? l-am întrebat pe tânărul sfios, dar hotărât să răzbată cumva.
-Sunt din satul Rişca, comuna Baia de Criş, am acasă 2 văcuţe şi câţiva porci şi aş vrea să îmi fac o fermă.Poate pot primi şi eu un mic ajutor,ceva fonduri speciale.Se poate?
Atunci nu s-a putut. Nu că nu am fi vrut să-l ajutăm.Erau doar fondurile FIDA, nu erau subvenţiile, şi se lucra greu cu băncile. De unde să poată lua Cristi credit de la bancă,cu ce să garanteze împrumutul ?
Oricât de mult am fi vrut să-l ajutăm atunci nu s-a putut.Pentru ce voia el.A trebuit să revină,a mai venit de multe ori la Deva.Să întrebe.Să încerce să facă ceva.Tot sfios, dar hotărât,pe drumul său.De fiecare dată când îl întrebam ce a mai făcut ,ce mai are prin gospodărie, aflam veşti bune.Lucrurile mergeau înainte.Mai adăuga ceva la miniferma proprie,animale,teren,vreun utilaj….Ceeace nu era deloc rău.În timp lucrurile s-au schimbat,şi noi, cei ce voiam să ajutăm şi el,cu toţii am prins speranţe.
Azi Cristi are 35 de ani şi o fermă.De bovine.O are ajutor şi tovarăş de viaţă pe Andreea, soţia sa.Ferma numără acum 30 de bovine,din care 18 vaci cu lapte,mai mulţi porci şi o mulţime de păsări.Ca la casa omului gospodar.Lucrează 70 de hectare de teren şi nu vrea să se oprească aici.Animalele şi dragostea de agricultură îl îndeamnă la mai mult.Face treabă bună,are un tractor şi utilaje agricole, plug,disc,cositoare, greblă.E harnic şi priceput. Şi el şi Andreea au terminat liceul ,dar nu s-au dat în lături de la pasiunea comună pentru agricultură.Şi au pornit-o aproape de la zero.Au avut la început 2 vaci şi câţiva porci. Si asta împreună cu părinţii lui,cei care l-au ajutat şi o fac şi acuma cu mult drag.Tatăl,Ioan de 58 de ani este şi mecanicul fermei,harnic şi priceput la toate ale maşinăriilor agricole.Şcoala profesională absolvită e de mare ajutor în ferma ce se măreşte pe zi ce trece .Iar mama lui Cristi, Iuliana ,aleargă sprintenă prin gospodărie,să vadă de găini,dacă porcii au ce le trebuie,apoi intră în bucătărie să pregătească mâncare pentru cei mulţi,căci vine prânzul.Spuneam că are răspundere mare ,hrăneşte multe guri.Asta pentru că în aceeaşi gospodărie îl regăsim şi pe fratele lui, Radu, cu familia.
Aceşti oameni harnici trudesc din greu să agonisească roadele pământului.Merg înainte,au planuri de viitor.Cristi şi Andreea,între timp au devenit tineri fermieri cu acte în regulă cum se zice,la măsura 112- instalarea tinerilor fermieri.Acum ei sunt preocupaţi să ducă la bun sfârşit investiţiile şi planul de afacere din proiect.Nu e deloc uşor.Veniturile tuturor provin doar din agricultură,nici unul din ei nu este salariat.Şi copiii trebuie hrăniţi şi îmbrăcaţi şi duşi la şcoală sau grădiniţă.Duc laptele la piaţă sau la o fabrică din vecinătate.Mai încheagă brânza sau trag smântâna la separator şi o duc la abonaţi.Căci sunt mulţi cei care apreciază produsele lor.
Dar nu este uşor deloc.Motorina,îngrăşămintele,sămânţa,toate sunt scumpe.Preţul la lapte e aşa cum e şi e greu să faci rost de bani.Dar merg înainte pe drumul lor.Cu dragoste faţă de animale şi pământ ,cu înverşunare parcă.Toate aste le-am aflat de la Cristi mai zilele trecute când ne-am întâlnit din nou.Pentru că vrea să facă adăpost nou pentru vaci,un grajd modern,cum nu s-a mai văzut prin astă parte a Ţării Zarandului.
Şi l-am întrebat pe Cristi:
–Care a fost momentul în care te-ai hotărât să te apuci de creşterea bovinelor,să dezvolţi exploataţia?
-Un moment important a fost atunci când am intrat în Proiectul Heifer.Am primit 2 juninci ,mari şi frumoase.Aduse tocmai de la Arad de la Staţiunea de Cercetare.Frumoase animale şi cu producţie mare.Asta m-a făcut să prind drag de vaci şi după ce au fătat producţia mi-a crescut ,am vândut mai mult lapte ,am mai cumpărat vaci din târg şi m-am dezvoltat încetul cu încetul.
-Ai mai primit şi alt ajutor ?
-Desigur,şi tot ce am primit a fost foarte important pentru mine şi familia mea.La darul primit s-au mai adăugat două viţele,mândre şi frumoase .Am primit sămânţă şi îngrăşăminte pentru culturile demonstrative de porumb .Aşa am ajuns şi gazda la loturile demonstrative, au venit fermieri din totă zona Bradului să le vadă.Am reuşit să văd şi ţări străine, cu acest proiect şi mulţumită asociaţiei care m-a ajutat .Am fost în Franţa şi Germania să văd cum lucrează acolo fermierii şi mi-a fost de mare folos.
-Poţi spune că acela a fost momentul de bază ,atunci când ţi-a încolţit ideea de a te face crescător de bovine?
-Da,într-adevăr ,ajutorul primit de la Heifer a fost temelia .Am prins curaj,apoi ne întâlneam pe la cursuri,pe la simpozioane şi expoziţii.Nu mai eram singur .Şi asta mi-a dat curaj.Tot pe atunci am aflat şi de fondurile europene,de cele pentru tinerii fermieri.
-Ştiu că după acest început a urmat un alt pas, la fel de important .Accesarea fondurilor europene ,respectiv a măsurii 112-instalarea tinerilor fermieri.
-Sunt tare bucuros şi recunoscător că am avut sfătuitori buni,care m-au ajutat mult şi am putut accesa aceste fonduri.Acest lucru mi-a permis să mă dezvolt şi să sper în mai bine.Soţia,părinţii şi fraţii mi-au fost alături şi m-au sprijinit când mi-a fost greu.Greu este şi acum că mai sunt atâtea de făcut. Şi agricultura ţine de vreme.Şi are nevoie de multe.Dar în mod sigur zic eu,fără accesarea fondurilor europene nu aş fi putut să mă numesc cu adevărat fermier.Sunt măsuri foarte bune pentru tinerii agricultori şi mai am cîţiva prieteni care şi-au făcut şi ei astfel de proiecte.Ne întâlnim mereu,discutăm,ne sfătuim cum e mai bine să facem.
-Din începător în ale creşterii animalelor am aflat că ai ajuns şi îndrumător pentru unii tineri învăţăcei într-ale agriculturii.Despre ce este vorba ?
-De trei ani, în fiecare primăvară vin la noi studenţi americani şi fac practică în ferma noastră.De fiecare dată au plecat mulţumiţi de la noi,cu gândul de a reveni.Şi eu sunt mulţumit şi mândru că am făcut treabă bună şi nu m-am făcut de ruşine.
-Mi-ai vorbit şi despre greutăţile care nu sunt puţine,dar şi despre planurile de viitor.Ce intenţionezi să faci în continuare ?
-Am multe planuri,dar nici greutăţile nu sunt puţine.Că preţul la lapte nu este suficient de bun ,ba e greu să găseşti şi unde să-l vinzi. Şi fără tanc de răcire şi aparat de muls nici nu poate fi vorba într-o fermă de vaci.Mai trebuie un tractor mai mare şi ceva utilaje. Ca să hrăneşti bine vacile şi să ai producţie bună mai e nevoie de teren agricol.Şi e musai să fac un grajd nou şi modern.Trebuie să îmi termin şi investiţiile prinse în planul de afaceri din proiectul european…..
Cristi ar fi avut să îmi mai spună multe ,despre el,despre familia lui frumoasă,despre planurile lui de viitor .Dar venise vremea mulsului şi era musai să ’’adune recolta’’ pe ziua aceea.L-am lăsat să îşi facă treaba cu promisiunea de a reveni.Nu mai era tânărul acela sfios,care nu ştia încotro s-apuce.Era de-acuma un bărbat aprig şi hotărât ,ce avea în minte un plan foarte precis.Este şi aceasta o dovadă că prin pasiune şi stăruinţă se poate reuşi. Şi putem afla astfel o poveste de succes,cum mai sunt multe la noi, despre o familie de tineri fermieri ce-şi construiesc cu trudă şi dragoste viitorul.
bravo lui. mai prezentati astfel de oameni.
Incercam sa prezentam cat mai multe aspecte din munca oamenilor din agricultura.Intamplari din viata de zi cu zi,cu bune si mai putin bune,asa cum este ea in realitate.
Se poate face performanta si din pasiune, insa un lucru care ne „incurca” pe toti este intarzierea subventiilor, nu sunt date cand avem cea mai mare nevoie.
Este importanta pasiunea in orice activitate.Dar fara sustinere financiara nu se pot realiza progrese importante.Din pacate sistemul de acordare a subventiilor nu tine cont de campaniile agricole,termenul de plata al acestora fiind in functie de cele negociate cu UE.