Motto: „Creaţia, indiferent de natura sa, este o durere interioară, care se tămăduieşte la lumina facerii” – Ioan Şeu
Piesa reprezintă o sculptură în ronde-bosse, Pasărea pământului (25 x 32 x 10 cm), realizată în marmură albă de sculptorul devean Ioan Şeu, în anul 1993 şi aflată la ora actuală în patrimoniul MCDR Deva. Ioan Şeu, născut la 11 septembrie 1940, în satul Nicula, judeţul Cluj, este un sculptor profesionist, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România începând cu anul 1980. Autor a numeroase expoziţii personale (Deva, Craiova, Hunedoara, Arad, Sibiu etc.) şi participant la expoziţii colective din ţară şi străinătate (Bucureşti, Reşiţa, Tg. Jiu, Chişinău sau în Germania ori Finlanda etc.), lucrările sale se regăsesc astăzi în colecţii particulare şi muzee din ţară şi străinătate (Italia, Franţa, Germania, SUA, Siria, Olanda, Ungaria). Dintre monumentele de for public realizate de către Ioan Şeu amintim doar câteva: „Eroii Neamului” – bronz, Deva,1992; „Cristos” – marmură, Arad, 1995; „Nicolae Densusianu” – bust de marmură, Densuş, 2002; „Nadia Comăneci” – bust de bronz, Deva, 2002; „Monumentul de la Tărtăria” – Tărtăria, 2003; „Paulo Dimo” – bust de marmură, Bucureşti, 2004; „Aleea Gimnastelor” – 15 busturi-portrete, bronz, Deva, 2007.
***
Ioan Şeu „demonstrează o ştiinţă sigură a indeciziei, a unor tăieturi mai adânci sau superficiale, a manevrării suprafeţelor şi canelurilor într-un fel apropiat de aşezarea unităţilor lingvistice în frazare, dirijate în formaturi ritmice, modulate muzical, am spune, pentru atingerea unei comunicări vizuale optime, de mare frumuseţe şi puritate. Mai pot fi remarcate în acelaşi sens, al analizei unui limbaj specific artistului, alternarea inteligentă a unor peisaje neprelucrate, accidentate, cu cele integral şlefuite, vibrante melodios, din aceste conflicte iscându-se noi şi neaşteptate armonii” (Gheorghe Vida, critic de artă – Bucureşti).
„Modernismul acestui autor escaladează nivelele înalte, de-a lungul traiectoriilor verticale şi curbilinii, de-a lungul interferenţelor semiotice, de diverse nivele istorice, de-a lungul stilizaţiilor ce duc la compresia cosmosului” (Critic Giuseppe Manitta, critic de artă, Italia)
