Într-o perioadă în care anumite discipline ale sportului încearcă să scoată capul la suprafaţă pentru o gură de aer, doi profesori şi câţiva puşti din Valea Jiului sunt gata să ia un adevărat balon de oxigen. Oval, ce-i drept, pentru că vorbim de rugby. Opt copii vor reprezenta judeţul la Turneul Final de rugby-tag rezervat elevilor de clase primare.În condiţiile în care singura formaţie de rugby din judeţ se zbate să supravieţuiască în cel de-al doilea eşalon valoric al ţării, doi tineri profesori din Petroşani caută să îi înveţe pe cei mici câte ceva despre această disciplină. Şi se pare că fac o treabă bună, din moment ce, cei opt prichindei se vor alinia, în săptămâna ce urmează, alături de alţi colegi de-ai lor din şapte judeţe, la Turneul Final de la Bârlad.
Ochi şi urechi la orele de la şcoală, acolo unde s-au antrenat cu mingile aduse de acasă de dascălii lor, cei mici n-au avut nevoie decât de un singur meci pentru a-şi asigura una din cele mai interesante excursii din viaţa lor. Studiază la şcoala generală din cadrul Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” (secţia maghiară), iar o bună parte din ei vin chiar de la centrul de plasament. „La faza zonală a acestei competiţii incluse în ONSŞ ne-am înfruntat doar cu o echipă din Timişoara, ne-am deplasat până acolo, am jucat pe un teren sintetic şi am izbutit să ne calificăm. Copiii şi-au făcut foarte bine treaba, au prins repede ceea ce i-am învăţat la şcoală şi iată-ne acum ajunşi la faza finală, acolo unde ne vom lupta cu alte şapte echipe”, povesteşte, entuziast Robert Fülop, cel care împreună cu Cristian Tomele se ocupă de cei mici. De-abia aşteaptă să plece în Moldova şi spune că această experienţă îi va marca pe cei mici, mai ales că pentru ei o astfel de ieşire înseamnă, de multe ori, un lucru care se întâmplă foarte rar. „Copiii tot întreabă dacă mai e mult până la următoarele meciuri, sunt nerăbdători. Şi sincer, şi noi pentru că vrem să vedem cum se descurcă şi alte şcoli la această disciplină, ceva mai aparte ce-i drept”, spune Robert. Modest, n-ar vrea să ceară şi ajutorul unui sponsor, deşi ştie că orice ajutor e binevenit. Măcar cât pentru o serie de mici „atenţii” pentru cei mici, ca răsplată a efortului lor.
La început a fost o joacă. Un exerciţiu de încălzire pentru rugbyşti. Englezii l-au botezat „rugby-tag”, într-o traducere aproximativă rugby-eşarfă. L-au modelat, au stabilit câteva reguli şi, de prin anii ’80, a început să se practice ca un sport de iniţiere în şcoli. A prins repede, a traversat rapid toată Europa de Vest, a făcut furori chiar şi în SUA, unde a devenit obligatoriu. Din 2004 a ajuns şi în România. Regulile sunt asemănătoare rugbyului mare, cu câteva excepţii: balonul oval se joacă doar cu mâna, nu există contact sau placaje, eseul valorează doar un punct. Echipele au în componenţă câte cinci jucători şi pot fi mixte. Fiecare jucător are la brâu o centură, de care, de-o parte şi de alta a şoldurilor, sunt prinse cu „arici” două eşarfe. Când pierde o eşarfă, jucătorul de balon e obligat să-l paseze imediat unui coechipier. Pasele se pot da doar înapoi, exact ca la rugby.
