După ce au lăsat în urmă un an cumplit de greu,agricultorii români îşi pun speranţele în noul an ce va începe curând.Aşa a fost mai mereu,de ani şi ani,de secole.Speranţe. Uneori doar speranţe.
Dar parcă anul acesta a vlăguit pe toată lumea. Şi nu numai seceta a fost de vină. Iar rezultatul înseamnă producţii mici,hambare pe jumătate pline.Sau jumătate goale după tagma în care te afli, a optimiştilor ori a pesimiştilor. Rău e că după vremea haină, nici tu credite cu dobândă redusă, ca în Europa cu lume subţire,nici baremul de subvenţii al fermierului din aceeaşi parte de europeni cu vechime. Proiecte cu bani europeni? Doar pe jumătate. Şi nu este totuşi puţin dacă ne gândim la cât au luat cei de la alte sectoare,dar totuşi nu îndeajuns după câte nevoi au ţăranii noştri.
Totuşi e greu de crezut că vom dubla miza, adicătele vom lua încă odată pe atâta, atâta vreme cât personalul ce lucrează în acest domeniu este insuficient,nu îndeajuns de bine plătit,sufocat de o mare de birocraţie, numită pompos de tehnic procedură. Ca şi bieţii ţărani şi fermieri, mai mici, mai mari de semi sau plus subzistenţă. Ce ştiu ei ce e procedura?Unii nici acum n-au aflat că puteau câştiga un ban cinstit de pe urma muncii lui dacă făceau o cerere la mai marii subvenţiilor sau agonisind de un proiect. Că n-au de unde şti.
Peste fostele directii agricole s-a abătut parcă o tornadă,iar specialişti cu ani şi ani de practică şi experienţă au fost declaraţi şomeri cu înalte studii. Greşeală care va fi plătită tot de cei care trudesc pe ogoare.Ţărani,sau fermieri.Oare avem cu adevărat fermieri?Câţi or fi?Şi nu avem nici camere agricole.Care camere se tot pornesc a se face de ani buni şi nu mai ajung la liman.Că îţi vine să te întrebi de o fi lucru curat,sau nu.
Şi e mare nevoie acum ca şi în viitor de sfatul celor ce pot cu adevărat a da poveţe,e nevoie de bani,după cum e nevoie şi de vreme bună.Şi mai ales e nevoie de mult curaj să-ţi bagi capul în jugul ogorului,să trudeşti ca o furnică în această agricultură declarată sus şi tare prioritate naţională.Dacă nu vă supăraţi în care ţară? Cică putem hrăni 80 de milioane de suflete,dar se dovedeşte că nu reuşim să ne hrănim îndeajuns nici pe noi.
Acum a venit putere nouă,după votul ţării,adică. Curând se va vedea dacă a venit bine,ori doar a venit.
La urma urmei să ne întoarcem la cele creştineşti şi să zicem Doamne ajută! Să sperăm că noul an nu va amăgi speranţele şi nu le va fărâma în mii de deşertăciuni, în iluzii.
De aceea vă zic să ne privim creştineşte cu înţelegere,să piară pizma şi dezbinarea,să ne urăm unul altuia Sărbători Fericite si fie ca Anul Nou să ne împlinească tuturor speranţele cu sănătate şi rodnicie!
