În galeria marilor personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii româneşti care au contribuit la progresul ştiinţei universale, un loc de frunte îl ocupă marele inventator şi aviator Aurel Vlaicu. Este o mândrie pentru noi ca el să se fi născut în judeţul Hunedoara.
Încă de pe băncile liceului a demonstrat înclinaţii deosebite spre tehnică, ceea ce l-a determinat să se orienteze spre o facultate cu acest profil. Ajuns inginer s-a dedicat cu pasiune studierii problemelor zborului.
Pionier al aviaţiei, Vlaicu a proiectat şi construit unui din primele planoare româneşti, intitulat „Aurel Vlaicu-1909”, urmat de alte două tipuri de avioane monoplane: „A. Vlaicu nr. I” (1910) şi „A. Vlaicu nr. II” (1911).
Faima şi gloria internaţională a lui Vlaicu au fost câştigate pe deplin la Congresul internaţional de la Aspen, aerodromul oraşului Viena, unde a participat cu avionul „A. Vlaicu nr. II”.
Acest concurs – desfăşurat între 23-30 iunie 1912 – a prilejuit o răsunătoare consacrare internaţională, atât a constructorului, cât şi a pilotului Aurel Vlaicu. Acolo, în faţa multor specialişti în problema construcţiilor aviatice şi a unor aviatori de seamă, cunoscuţi prin talentele şi succesele obţinute, avionul lui Vlaicu s-a dovedit a fi cel mai original şi ingenios aparat, iar măiestria zburătorului român a depăşit chiar pe acea a unor vestiţi aviatori ai timpului. La acest concurs au luat parte 43 de piloţi, Aurel Vlaicu clasându-se pe primul loc la aruncarea proiectilului la ţintă şi, pe locul II, la aterizarea la punct fix.
De la Aspen, Vlaicu s-a înapoiat triumfător în ţară. Cu „Vlaicu II” a efectuat mai multe zboruri demonstrative în următoarele localităţi din ţară: Arad (iulie), Lugoj (iulie), Orăştie (august), Alba-Iulia (august), Târgu-Mureş (septembrie).
La Lugoj, Societatea Femeilor Române din localitate, în semn de recunoştinţă pentru succesele sale interne dar mai ales pentru cele obţinute în străinătate, i-au dăruit o coroană de lauri, ce a fost lucrată la un atelier din acest orăşel bănăţean. Din păcate autorul a rămas necunoscut. Confecţionată din aliaj modern, aceasta are următoarele dimenciuni: lungime 35 cm; înălţime: 37 cm. Pe un cadru metalic sunt prinse frunze de laur obţinute prin tehnica ştanţării. Pe cunună a fost gravată următoarea inscripţie: „Lui A. Vlaivu, Cuceritorul Vezduhului, Femeile române din Lugoj, 21 VII 1912”.
Alături de coroana de lauri, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva este păstrătorul a mai multor obiecte personale ce au aparţinut lui Aurel Vlaicu. Unele sunt expuse în clădirea ridicată în anul 1982, lângă casa natală din satul ce-i poartă numele. Altele, cum este coroana, sunt păstrate în depozitele Muzeului din Deva.
Instituţia noastră aduce mulţumiri urmaşilor marelui inventator pentru că au considerat Muzeul devean locul cel mai bun de păstrare a unor obiecte de o asemenea însemnătate. Muzeul, prin funcţiile sale, are capacitatea de a pune aceste exponate la dispoziţia publicului. Iniţiativa noastră „Exponatul lunii” susţine cele afirmate.
