Moto:
Aveam nevoie de voi ca de aer
ca de apă în tihna zilnicei pâini
astfel eu prin al veacului vaier
pot renaşte cântând din fântâni.
(Ioan Evu)
Poetul cantautor, Ioan Evu, a avut și are o relație specială, de caldă afecțiune, cu cititorii lui, cu cei care îl ascultă cântând, acompaniat de chitară, sentiment pe care nu ezită să ni-l declare, o declarație de adevărată iubire față de toți cei care îi apreciază creația. Așa s-a întâmplat și în această după-amiază în Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, unde compozitorul, chitaristul, solistul vocal și textierul grupului Canon, Ioan Evu, și-a primit prietenii de ieri și de azi, cu câteva cântece de pe albumul „Trenul de seară”, dar și cu colinde compuse și prelucrate chiar de el.
Ziua de 11 decembrie a fost o zi plină de emoție și bucurie, sentimente născute cu ocazia sărbătoririi poetului și cantautorului Ioan Evu, care, acum în prag de Sărbători, ne-a oferit o întâlnire cu Poezia, cu lirica de bună calitate. Cu această ocazie, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva și-a exprimat recunoștința pentru contribuția lui Ioan Evu la înflorirea culturii hunedorene, alcătuindu-i o biobibliografie. Pentru Ioan Evu, cel ușor ca o frunză rănită de eter, cel care atunci când tace sună ca un clopot, cel care când strigă este numai susur, pentru acest mare poet, biobibliografia aceasta este ofranda noastră, a celor care îi iubim poezia, la ceas aniversar. La această întâlnire, scriitorul Ioan Evu și-a prezentat două volume apărute recent, Cartea consumatorului de poezie și Elogiu furtunii, ambele apărute la Editura Tipo Moldova din Iași.
În semn de prețuire pentru tot ce a făcut și încă va face poetul cantautor, Ioan Evu, pentru cultura județului nostru, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva i-a înmânat o binemeritată diplomă de excelență.
Poet, prozator, eseist, compozitor, solist de muzică folk, Ioan Evu s-a născut la 19 februarie 1953, în satul Peştişul Mare din județul Hunedoara. A urmat şcoala generală în comuna Peştişu Mic, iar liceul în municipiul Hunedoara. A absolvit Şcoala de Perfecţionare în Domeniul Utilajelor de Calcul Bucureşti. A debutat concomitent în poezie, în anul 1970, în „Preludiu”, supliment al ziarului „Scînteia Tineretului” şi în revista „Familia”, la poşta redacţiei, sub girul lui Şt. Augustin Doinaş. Debutează editorial la Editura Facla din Timișoara (1982), cu volumul de poezii Fereastra de apă, distins cu menţiune la Concursul de Debut în Poezie al Editurii Facla, ediţia 1980-1981. Este redactor al revistei de cultură „Provincia Corvina” din Hunedoara. Din anul 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Are peste 15 volume de versuri, bine primite de critica literară. A participat la emisiuni culturale ale posturilor de radio şi TV naţionale şi locale, la diverse anchete inițiate de reviste literare, a acordat interviuri, dintre care unele au fost publicate în volume precum Camera cu pereți de oglinzi (2006) și Dialoguri privilegiate (2009).
Compozitor, chitarist, solist vocal şi textier al grupului vocal Canon, Ioan Evu a efectuat turnee în țară și străinătate, obţinând numeroase premii.
Anii s-au adunat în viața poetului hunedorean, dar tinerețea lui e mai vie ca oricând, o tinerețe a spiritului care face ca tot ceea ce atinge să devină poezie, o poezie care se îmbină fericit cu muzica pentru că Ioan Evu este și un fin muzician, un artist total și dăruit cu un har de excepție. De la primele versuri, apărute în anul 1970 în prestigioasa revistă Familia, remarcate elogios de marele poet Ștefan Augustin Doinaș, lirica lui Ioan Evu a dovedit cu prisosință că pe firmamentul poeziei românești a răsărit o stea de valoare. Format în buna tradiție a marilor poeți hunedoreni – Dan Constantinescu, Iv Martinovici, Neculai Chirica – Ioan Evu a migălit limbajul poetic, a adus sensuri noi cuvintelor pe care le strunește cu măiestrie și le pune în valoare cele mai tainice nuanțe.
Critica literară l-a apreciat fără excepție, marile reviste literare fiind onorate de prezența versurilor lui Ioan Evu în paginile lor. Muzica și poezia se îngemănează în versurile fiecărui volum, poeziile au o muzicalitate interioară pe care numai un poet-muzician o poate făuri. Toate versurile lui Ioan Evu se constituie într-un univers liric ce tulbură și dă naștere la infinite interogații ale cititorului, ale iubitorului de poezie adevărată. Poetul își deschide sufletul în fața noastră cu fiecare vers pe care-l izvodește și, citindu-i poeziile, poemele, ajungem să înțelegem personalitatea acestui sensibil și fascinant poet:
Cărțile ghitara mașina de scris
puțină zăpadă la tâmple
iată întreaga avere a mea
și ce va mai fi să se-ntâmple.
Ioan Evu face numeroase introspecții în sinuozitățile vieții lui de poet, un poet care arde cu fiecare vers pe care ni-l dăruiește, un poet a cărui viață nu e ușor de cunoscut pentru că, la fel ca în celebrele versuri ale lui Lucian Blaga, „tot ce-i ne-nțeles se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari”.
Tot ceea ce a scris Ioan Evu a scris cu responsabilitate față de cititorii liricii sale, cu conștiința răspunderii și a respectului față de literatura română căreia îi aparține prin valoarea excepțională a operei poetice.
Marile teme ale creației lui Ioan Evu, teme comune de altfel oricărui mare poet – dragostea, interogația asupra sensului vieții, relația cu Divinitatea, autointrospecția, atașamentul față de locurile natale – toate au fost redate cu un instrumentar poetic perfect stăpânit.
