Pare ireal, incredibil, inimaginabil. Traian Băsescu, altădată atât de iubit în partidul pe care l-a condus cu mână de fier ani și ani de zile – din Modrogan sau de la Cotroceni – s-a văzut astăzi pus în fața unui fapt pe care nici măcar o suspendare nu îl putea face să arate mai rău. Părăsit de chiar tovarășii săi, incapabil să mai miște mulțimi, președintele țării a fost astăzi imaginea eșecului. Agățat de fusta doamnei Udrea, Traian Băsescu părea mai mult ca oricând o epavă eșuată în bancul de nisip, cu ancora împietrită în valurile blonde ale surâzătoarei doamne care se vedea deja șefă de partid.
Nu vreau să vorbesc despre succesul domnului Blaga, pe care îl felicit pentru că și-a jucat până la final cartea, ci vreau să mă concentrez pe imaginea distrugerii absolute pe lângă care PDL tocmai a trecut. Căci asta ar fi însemnat pentru acest partid o eventuală preluare de către Elena Udrea. Contrar celor spuse de mulți, contrar celor spuse chiar de Președintele țării, PDL cu Udrea la cârmă ar fi fost o altă victimă sigură dintr-un lung șir de victime ale lui Traian Băsescu. Dimpotrivă, un partid care reușește să spună NU lui Băsescu, mai are o șansă.
Vasile Blaga, cu plusurile și minusurile sale, rămâne totuși un politician care are în spate o experiență pe care niciunul dintre ceilalți doi contracandidați nu o avea. Vasile Blaga poate, dacă vrea cu adevărat, să reînvie acest partid, poate, dacă vrea cu adevărat, să atragă în jurul său și celelalte două formațiuni care – lipsite de idei politice și fără o conducere vizionară – au reînviat o alianță D.A. care încă mai trezește amintiri nefaste pentru majoritatea românilor. S-a spus despre Vasile Blaga că nu mai are ce oferi, că este expirat, că este secătuit. Cred, personal, că este greșită o asemenea abordare. Blaga este mult mai mult decât atât. Problema lui, dinaintea congresului de astăzi, era însă că nu știa cine îi sunt prieteni și cine dușmani. Nu mai știa pentru ce și pentru cine ar trebui să lupte. Să nu uităm că interferențele lui Băsescu în viața partidului au fost de cele mai multe ori pe față, el nici măcar nefiind preocupat să ascundă în vreun fel asta. Blaga a fost sabotat constant, iar deciziile sale erau adesea doar niște reacții firave,la interferențele venite dinspre Cotroceni. Pentru Vasile Blaga era evident că, din partea cuiva care a făcut ceea ce a făcut cu Petre Roman, se putea aștepta la orice. Asta până azi.
Congresul de la București, cei peste 5000 de delegați, au reușit însă un fapt extraordinar: realegându-l pe Blaga au semnat Declarația de Independență față de Traian Băsescu. De astăzi înainte Vasile Blaga va ști pe cine contează, va ști pentru cine luptă, va ști ce are de făcut și, mai ales, va ști că spusele lui Băsescu nu mai au ecou în partid. De astăzi încolo PDL își va recăpăta vigoarea, poate chiar și credibilitatea în ochii românilor. Ruperea lanțurilor care legau partidul de imaginea eșecului întruchipat de Traian Băsescu, oferă cu adevărat un nou început democrat-liberalilor.