Lucian Bute a pierdut din nou. Este deja o afirmație care nu mai surprinde pe nimeni. De la bătaia oribilă pe care i-a administrat-o Carl Froch, în 2012, Bute s-a transformat din Mister KO într-o victimă de lux a boxului. Cine vrea să își adauge în palmares o victorie importantă apelează la Lucian, care nu ezită să dea curs invitației, mai ales dacă aceasta este una lucrativă.
Ultimul meci al românului cu inimă canadiană, sau invers, a reprezentat un eșec stupid. Bute a pierdut în fața lui Eleider Alvarez precum un novice, și asta nu pentru că „am fost surprins de o lovitură bună”, ci pentru că „mă simțeam în meci și am dat drumul brațelor”. Cu alte cuvinte, pugilistul în vârstă de 36 de ani simțea că se poate bate fără probleme de la egal la egal cu puternicul columbian și a procedat în consecință, transmițându-le mâinilor că sunt libere să facă ce vor cu pachetul de mușchi din fața lor. Cine a urmărit meciul pe internet – televiziunile din România s-au prins ceva mai demult că Bute nu mai reprezintă o miză, atâta vreme cât nu mai este campion mondial – a putut observa că Lucian a încercat să controleze centrul ringului, să facă pasul în față și să lase impresia că este jupânul în acest duel. Problema sa a fost aceea că loviturile, deși rapide, n-au avut greutate, iar Alvarez nu a părut nicio clipă deranjat de ele. Sud-americanul a stat tot timpul într-o expectativă vicleană, atrâgându-l pe Bute tot mai aproape și, asemenea unui animal de pradă, a pândit momentul prielnic să-și înhațe victima de gât. Lucru care s-a întâmplat în repriza a cincea, când l-a amețit pe Bute cu un croșeu scurt, după care l-a trimis la podea cu o directă percutantă, confirmând astfel statutul de favorit, reflectat și de cota la pariuri în cazul unei victorii, pe care o avea la bet365.
Este al treilea eșec bifat de Bute în ultimele patru meciuri – o partidă s-a terminat la egalitate –, iar toată lumea vorbește acum despre retragere. Unii ziariști canadieni i-au mulțumit lui Bute pentru cariera foarte frumoasă pe care a avut-o, cerându-i să se retragă, întrucât nu mai are nimic de arătat. „Nu mai are nimic de câştigat, nimic de dovedit, dar mult de pierdut. Trebuie să-i mulţumim acestui mare campion. Să sperăm că va înţelege aceste cuvinte. Mulţumim pentru tot, Lucian!”, scriu cei de la publicația La Presse.
Adevărul este că din afară este ușor să-i ceri unui sportiv să renunțe. Să încercăm, însă, să ne punem în locul lui Bute, care asta a făcut o viață: să boxeze. Omul a ajuns campion mondial, a câștigat bani serioși pe munca lui și mai vrea poate să o facă și pe viitor, ceea ce este foarte corect. Problema lui Lucian apare atunci când ambalează această dorință normală de a câștiga bani din meseria lui într-un ideal în care nici el nu mai crede, acela de a redeveni campion mondial. Vremea lui a apus nu doar din cauza anilor pe care îi are, ci pentru că drumul spre glorie este pavat acum numai cu adversari unul și unul, majoritatea luptători sadea, capabili să lovească și să primească până la epuizare. Bute n-a fost niciodată un astfel de luptător, ci un elegant al ringului. Până când a dat peste „măcelarul” Froch, care i-a schimbat dramatic cursul carierei. Rămâne la latitudinea lui Bute dacă va continua să piardă în continuare în fața luptătorilor de azi sau se va retrage când palmaresul vorbește încă de multe victorii și puține eșecuri.