AcasăSTIRIBuna Vestire sau Blagoveștenia. Cum era sărbătorită în lumea satului tradițional

Buna Vestire sau Blagoveștenia. Cum era sărbătorită în lumea satului tradițional

[ad_1]

Sărbătoarea Bunei Vestiri este prăznuită în fiecare an în data de 25 martie și amintește creștinilor ziua în care Arhanghelul Gavril a adus Fecioarei Maria vestea că-l va naște pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul.

În calendarul popular, sărbătoarea se numește Blagoveștenie și Ziua Cucului, datorită apropierii echinocțiului de primăvară, când cucul începe a cânta.

Gabriela Filip, muzeograf la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, prezintă publicului cum era sărbătorită Buna Vestire în lumea satului tradițional românesc.

“Simion Florea Marian relatează o întâmplare conform căreia, sărbătoarea Bunei Vestiri ar fi coincis într-un an cu sărbătorile pascale. În aceea zi, s-a ținut slujba specifică Învierii, însă nu și slujba de Buna Vestire. După ce au sfârșit rugăciunile, preoții au așteptat să se facă ziuă, însă așteptarea le-a fost în zadar, căci întunericul nu s-a lăsat dus. Totul a revenit la normal doar după slujba cuvenită și pentru Buna Vestire. Întunericul s-a ridicat, s-a înseninat și s-a făcut ziuă. De atunci nu mai pică Paștile deodată cu Buna Vestire, ci totdeauna mai pe urmă.

În Calendarul Popular, sărbătoarea este regăsită sub numele de Blagoveștenie. Situată în imediata apropiere a echinocțiului de primăvară, când rândunele se întorc din țările calde și cucul începe a cânta, această zi mai poartă și denumirea de Ziua Cucului.

De Blagoveștenie se efectuau acte de purificare a spațiului, de alungare a șerpilor de pe lângă casă, a insectelor și omizilor din livezi: afumarea cu tămâie, producerea zgomotelor care să sperie forțele malefice, aprinderea focurilor în grădini și livezi, scoaterea la aerisit a straielor și țesăturilor din casă.

„De Blagoveștenie să face foc șî să sare păstă foc să nu te muște gândacii (șerpii). Tăt atunci, să aduce calci și rug și se pune la ușa grajdului să treacă animalele pă sub iele să șie sănătosă, apoi să stroptesc cu adeasmă șî să afumă cu tămâie.” Pop Nicolae, (Dinu), 61 de ani, Lăpușul Românesc.

Blagoveștenia era considerată o zi neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor și plantelor, astfel că: nu se puneau cloștile pe ouă, vacile nu se duceau la taur, nu se semăna mălaiul.

„Dacă în această zi ouă vreo găină, gâscă sau rață, atunci ouăle nu sunt bune de pus sub cloșcă.”

„În ziua de Blagoveștenie să nu samini mălai că ies cucuruzii slabi.”

„Să nu cerni fărină că se înmulțesc purecii.”

În unele zone, feritilitatea în noul an era invocată prin stropitul rădăcinii prunilor cu țuică și amenințarea pomilor cu securea, că vor fi tăiați dacă nu rodesc.

Această zi era favorabilă pentru aflarea norocului, dar și pentru previziuni meteorologice. Fetele și femeile strângeau apa provenită din topirea zăpezii și o foloseau în practicile de medicină populară.

„În ziua de Blagoveștenie femeile strâng omăt și întrebuințează apa ca leac contra durerii.”

„Dacă în ziua de Buna Vestire va fi vreme bună, așa va fi și de Paști.”

„Dacă vin stoluri de păsări călătoare, primăvara va fi ploioasă.”

„Dacă vitele din gospodărie vor fi scoase la păscut și la soare, vor fi sănătoase tot anul.”

Se spune că, de Blagoveștenie se dezleagă limba tuturor păsărilor. Cucul începe a cânta de la Buna Vestire până la Sânziene sau până la Sânpetru de vară.

Legendele spun că, cucul ar fi fost o pasăre cu pene de aur, iar pe soția lui o chema Sava. Sava însă, s-ar fi împerecheat cu privighetoarea, iar cucul a părăsit-o, spunându-i că va umbla pe undeva de la Blagoveștenie până la Sânziene. De atunci, Sava îl caută peste tot, strigând: cucu, cucu. 

În alte legende, de Sânziene, cucul mănâncă orz și înnecându-se cu un bob, amuțește și se transformă în uliu. 

Cucul prevestește venirea primăverii, dar și norocul omului. De aceea, la auzul primului său cântec trebuia să fii vesel și să ai bani în buzunar.

De Blagoveștenie e dezlegare la pește.”

(Icoană pe sticlă „Buna Vestire”, Centrul de iconari Nicula, mijlocul secolului al XIX -lea, Colecția Muzeului Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș)

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

PATREON

Sau fă o donație direct în contul nostru bancar:
RO16BTRLRONCRT0517131201 – Banca Transilvania>



[ad_2]

Source link

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments

Adrian Negrila pe EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
Gaina Constantin pe EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
ce e prostia Regiunea Timis-Hateg? pe Regiunea Vest? Poate Timiș-Hațeg
anonimul pe Mircea-Molot
un cetatean responsabil pe Controale sanitare în şcoli
un cetatean responsabil pe Mostră de necivilizație la Banpotoc