Agricultura ecologică,termen similar cu agricultura biologică, sau organică câştigă pe zi ce trece tot mai mulţi aderenţi,consumatori şi producători deopotrivă. De fapt ce este acest tip de agricultură şi cui se adresează?Este rentabilă agricultura ecologică şi în ce condiţii?
Agricultura ecologică,sau bio constituie o metodă specifică de a practica agricultura,fără utilizarea substanţelor chimice,îngrăşăminte chimice,fungicide,insecticide,hormoni de creştere,antibiotice sau alte tipuri de stimulatori.Procentul de “naturaleţe” al produsului trebuie să fie de minimum 97% de origine ecologică.
Rolul agriculturii ecologice este acela de a produce o hrană sănătoasă,curată,benefică organismului,dar şi în armonie cu natura,mod de producţie ce susţine şi conservarea mediului şi echilibrul natural.
Despre importanţa producţiei ecologice în general,dar cu trimitere directă la România a făcut referire şi Comisarul European pentru agricultură Dacian Cioloş citat de Agerpres: “România este unul dintre statele membre din estul Europei care a crescut cel mai mult pe zona de produse bio, alături de Cehia şi Polonia, dar este important să se construiască cărămidă pe cărămidă. A crescut mult în producţia de materie primă, dar este important să-şi dezvolte partea de procesare şi apoi pe cea de comercializare”.
Realizarea producţiei ecologice presupune însă o serie de rigori,respectarea unor condiţii speciale de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor,apoi o procesare adecvată care să nu compromită produsul realizat în condiţii bio.
Trecerea de la producţia convenţională la cea bio,numită perioadă de conversie se întinde pe un interval de timp cuprins între 6 luni şi 2 ani.
Condiţiile de realizare ale producţiei ecologice sunt atent monitorizate de organizaţii autorizate în acest domeniu,iar produsul final trebuie să fie şi el la rândul său certificat bio.
Tehnologiile de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor presupun însă costuri mai mari decât cele pentru producţia convenţională.De aceea şi preţul de vânzare a produselor ecologice este mai ridicat.Este nevoie de o piaţă de desfacere specifică acestor produse,piaţă care necesită şi un anumit tip de consumator.
Unul dintre responsabilii avizaţi din acest domeniu a definit în felul următor acest consumator bio: “Individ cu un grad de cultură ridicat,care vrea să facă mai mult pentru sănătatea sa…..conştient de responsabilitatea pe care o avem faţă de mediul înconjurător şi de lumea în care trăim”.
Piaţa bio din România momentului actual este de sub 1%,în timp ce piaţa europeană este de 3-5%.Se întrevede o creştere anevoioasă a pieţei româneşti către 2% în următorii ani,dar acest proces de creştere lentă este condiţionat şi de schimbarea mentalităţii şi educaţiei consumatorului român,dar şi de puterea sa de cumpărare.
Există totuşi o piaţă mondială şi europeană activă, ceeace oferă condiţii prielnice pentru export. La nivel mondial se cultivă peste 31,4 milioane hectare în mod ecologic.România ocupă locul 16 mondial în ceeace priveşte suprafaţa cultivată.Din anul 2000 până în prezent suprafaţa de culturi ecologice de la noi a crescut de aproape 10 ori.Acest lucru demonstrează posibilităţile producătorilor români în acest nou domeniu,fapt ce a fost subliniat şi de domnul Dacian Cioloş,comisarul U.E pentru agricultură:”Cred că şi aici producţia bio din România ar avea o direcţie în care să lucreze, pentru că oricărei ţări interesate să producă pentru export îi este greu să reziste în timp la export. Toate marile state producătoare de produse bio au şi piaţă importantă. Pentru România cred că ar fi foarte utilă mai multă promovare”.
Iată suficiente motive pentru ca producătorii autohtoni să ia în calcul aceste oportunităţi şi să le transpună într-o afacere de succes.
