Astăzi, 27 octombrie, se sărbătorește Ziua Mondială a Patrimoniului Audiovizual. Această sărbătoare a fost adoptată în cadrul celei de-a 33-a Conferinţe Generale UNESCO (Paris, 1980) şi a fost marcată de atunci în întreaga lume.
Primele înregistrări audio-video de la încept de secol XX, precum filmele, programele de radio și de televiziune, sunt cu toate parte a patrimoniului cultural mondial. Pentru a ajuta la menținerea unei identități culturale a omenirii, Națiunile Unite au stabilit această zi ca pe una de sărbătoare, în condițiile în care sunt numeroase filmele, programele audio și video care de-a lungul anilor, din diferite motive, au dispărut pentru totdeauna, pierzându-se astfel informații esențiale pentru istoria modernă.
În prezent suntem martorii unui punct de cotitură în ceea ce privește diseminarea informațiilor audio-video. Este ușor să diseminezi informația, dar este mai dificil să o păstrezi, să îi păstrezi sensul, să îi păstrezi unicitatea în mediul virtual. Problematica din spatele menținerii unor documentații existente numai în spațiul virtual este una complexă, marea problemă pe care astăzi și-o pun specialiștii fiind aceea a evoluțiiilor extrem de mari în timp scurt a tehnologiilor digitale, întrebarea firească fiind dacă peste 50 de ani informațiile stocate într-un anumit format vor mai putea fi citite și înțelese de generațiile viitoare. În acest context instituțiile responsabile pentru păstrarea patrimoniului audiovizual, precum sunt bibliotecile, arhivele naționale și toate celelalte instituții din acest domeniu trebuie să păstreze informațiile audiovizuale împreună cu dispozitivele care le și pot citi și reda.
Fiecare înregistrare are ceva de spus despre epoca în care a fost creată, despre societatea timpului, despre economia sau chiar psihologia colectivă a celor care au creat-o. Fiecare eveniment, fiecare părticică de istorie poate fi prezentată în mii de moduri, dar este important ca generațiile viitoare să aibă acces la cât mai multe dintre aceste surse pentru a-și putea forma singure o ideea asupra trecutului.
Ziua Mondială a Patrimoniului Audiovizual oferă oportunitatea de a reflecta și acționa în sensul de a oferi generațiilor viitoare baza pentru ca ele să înțeleagă mai bine trecutul, originea anumitor evenimente și a unor stări de fapt.
